dall' Italiano al Dialetto Bośàc'
Digitare una parola o una frase da tradurre in dialetto.
I rèdès
I Rèdès
'Nghée ca al sè pugiàva l'umbrìa dol pàs dol montanàar, l'è rèstaàat chèl da vès da parlóor a rént ümèt la stràda.
Iè finìdi li óos dè quanca i fava fèsta i rèdes dala fàcia strógia e dali ganasi ròośa.
Ganàśi 'mpóo rósi ca li fà capìi quat ca lè ol frèc' dèla dómaa.
Ghera ca 'l beśógn dè vìch strümènc' par musüràa 'l pasàa deli stagiù; li fàci di ridisìi, a segónda dèl cólóor, li dava la temperadüra pricìśa dèl' ària.
L'acqua
L'acqua si fa capire
L’acqua la se fa capii e ‘l mont l’è viif par so mèret:
la vee gió par i rógiai e par li vai,
la se ferma ndeli puciachèri,
la se möof gió ndèl mar e la va sǜ ndèl ciel,
la piöof a squazadù e la fioca a piaa a piaa,
la bói e la fa la glasc,
la vee fó da li pesoli e dai rübinec’;
l’è limpèda ü cólobbia tórbola,
ciara u verderam.
by Anna G.
La rógia
scàla
s.f.
scala
L'üsignṍl e 'l cucù
L'USIGNOLO E IL CUCULO
L'üsignṍl e 'l cucù
´N dì l' üsignṍl 'l górgóiava pròpi 'n d'en bèl modo par vidìi sé la ğéet i fódes sensìbei ala bèla sùnada dól sò cant.
Quai matéi ca i giügàva par i pràc’ ià cuntinuáat i sóo giṍch sènsa dàch vasiù.
´Nchèla àa´l cucù là ulüut pruàa la sùa óos e là utignìit da lóor mìla batüdi de màa.
Chìi bùu rèdès i grignàva a crépa pèl e i ripéteva vinti òlti chèl alégro cucù, cucù.
Là dìc' ´l cucù al l' üsignṍl: "Te sèntet cóma il sùu dèla mia óos 'l fà piasé a li óregi de stì gióegn?
I preferìs li mei cantàdi a li tòi."
´Nchèla 'na pastorèla la travèrsàva piàn piàa chèla rìva piéna de fiór e ´l cucù 'l pianta ca ilò da cantàa.
La pastorèla la se dégna ca de scoltàa chèl cant nòios.
L'üsignṍl là ricuminciat li sṍi bèli cantadi e la matèla, ciapàda dala belèza de chèl cant la sè comòsa e dai sṍö ṍc’ 'l ghe vegneva giò làgrimi de afeziù.
L'üsignṍl ilùra 'l ghè dìs al cucù: "Te védet quàl ca l'è ól risültàat par chi ca i canta a li ànèmi sensìbeli.
'L me fà pǜsè onóor 'na làgrima dèla s-cèta ca li táati batüdi de màa ca te ghée ricéüut ti."
La ròba püsée preziosa cà ...
la cosa più preziosa che possiedo, è il mio cappello d’alpino