dall' Italiano al Dialetto Bośàc'
Digitare una parola o una frase da tradurre in dialetto.
L'è ca vera ca tüt ol mond l'è paees
LÈ CA VERA CA TÜT EL MONT LÈ PAEES
- En piaza del dóm üu con na carióla de grása en giaca e craváta el pása inoserváat
- Te sèntet mai a l'autogrill de Fiorenzuola: "damm po sciá el sòlet";
- Sü la RAI te senteree mai chi ca ie entervistaat sü li eleziù di: "ooh, lè pó ca ròba de nùuuu, le pó ròba de lóooor";
- A medicina 33 ai capirá mai ca'l völl di "engeraat";
- Domandech mó al valtelinees medio sa'l ga'nazi el casatiello o la pastiera;
- Taat per restaa a Nápoli, loor ia enventaat l'art de rangiass, nùu gia prüma en faseva chel ca'n pò;
Curìi ol Salvatóor l'è náat
Correte il Salvatore è nato
CURĺI, ÒL SALVATÓOR L’È NÁAT
N’Àngel, ‘na noc’, ai pastóor al sè palesáat:
“A Betlèm, en Salvatór par ótri l’è náat;
‘ndìi a cercàl, curìch réet a chèla stèla
ca fra tüti, en ciél, l’è la püsé bèla!”
Sübet i pastóor iscé ià fac’,
ià piantáat sàch e baràch e iè ‘ndac’;
gió 'scarsèla en tochèl de páa sèch,
e via de córsa come ‘n stambèc,
con la comèta che ghe fa da banderóla;
ecco la stala, con la pòrta en puleróla:
Maria, tacada al sò Giusèp, la pośàva,
òl Bambin, gió i-la prisìif al sognava.
Sübet ai gha cüntàat chèl ca ieva idüut,
ogni parola ca da l’Àngel ieva sentüut;
Maria, a buca vèrta tüt la ‘scoltava,
‘ndèl sò cöör, sbalurdida, la meditava!
Áa nùu la stèsa prèsa m’aris da sintìi,
e ogni enfésc da la crapa fàggla a sbandìi
par córech encutra al Bambin nòs fradèl
ca ‘l sé ufrìit par nùu, come n’àgnel !
E chi par siguìi ol Signóor al se sarà sbiotáat
al ricevarà en Paradìis cènt ólti táat:
mi sóo tròp mischìi par ‘sto impégn,
a ótri, come auguri, laghi ‘sto diségn!
Bùn Natáal

bufàda
s.f.
faticaccia; respiro affannoso; soffio di vento improvviso | n’ho fac’ ‘na gràn bufàda = è stata una gran fatica
Ól cèrf la leòr e l'aśen
Il cervo la lepre e l'asino
Ól cèrf la leòr e l' aśen
´N cèrf con en frónt dùu béi còrègn ramificac', 'ndàva a paséc' ité par ´l bósch.
Lè pasàat da iló ´na leòr e la sè fermàda a vardàa fìs ol cèrf.
Ilùra ,´ntáat ca la saltelava, là se fàcia inàaz e ´l là dìc':
"Varda ´n póo chiló, sóo ca àa mi´n bèl cervàt, l'è abòt ca 'ndrizzi sǜ li mei óregi e l'è cóma sé gharés sǜ i corègn cóma i töo ."
N'asen ca 'l pascolàva iló aprṍf, pèna la sintìit chèl ca la ghà dìc' la leòr, ´mbrinsiùnàat là ósàat:
" Varda ti, te ghée rèśù ! Nùu ´n sè tǜc’ trìi dèla stèsa ràzza, mi ól cèrf e ti leòr"
´L cèrf là vardàat i dùu con compasiù e disprèz e pó là cuntinuáat a caminàa par ´l bósch.
Móràl dèla fàola: Varda e pàsa e cürèt ca de lóor ca iè nóma dei sbrufù.